Exista o poveste minunata despre o fata orfana, care n-avea nici o ruda si pe nimeni care s-o iubeasca. Intr-o zi, pe cand se simtea cumplit de trista si insingurata, cum trecea ea pe o pajiste, observa un fluturas care se prinsese groaznic in tepii unei tufe. Cu cat se zbatea mai tare sa scape, cu atat se infigeau tepii mai adanc in trupul lui firav. Fata il elibera cu grija din capcana. Dar in loc sa zboare, fluturasul se prefacu intr-o preafrumoasa zana. Fata se freca la ochi, nevenindu-i sa creada.
"Pentru minunta ta bunatate", ii spuse fetei zana cea buna, "iti voi indeplini orice dorinta".
Fetita se gandi un moment, apoi raspunse "Vreau sa fiu fericita!". Zana spuse "Prea bine", se apleca spre ea si ii sopti ceva la ureche. Apoi se facu nevazuta.
Pe masura ce fetita crestea, nimeni din tinutul acela nu era mai fericit ca ea. Toti o intrebau care este secretul fericii ei. Ea doar zambea si raspundea: "Secretul fericii mele este ca am ascultat sfatul unei zane bune atunci cand eram mica".
Cand era batrana si se afla pe patul de moarte, vecinii s-au adunat cu totii in jurul ei, teama fiindu-le ca nemaipomenitul secret al fericii ei va disparea o data cu ea: "Te rugam, spune-ne," se rugau ei "spune-ne ce ti-a soptit zana."
Draga de batranica le zambi si le spuse: "Mi-a zis ca fiecare om, oricat ar parea sa fie in siguranta, batran sau singur, sarac sau bogat, are nevoie de mine."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu