Am invatat ca viata nu e roz...si ca atunci cand totul e minunat si bine, nu trebuie decat o clipa ca totul sa se prabuseasca...cand nu te astepti la ceva, atunci se intampla, incepi sa prinzi incredere, incepi sa simti ca merita sa-ti deschizi sufletul, desi el ti-a fost ranit de mai multe ori si cu ultima picatura de speranta te increzi intr-o persoana pe care o consideri minunata...si exact aceea persoana te va rani din nou fara ca tu sa ai vreo vina! In momentul acela sufletul ti se va innegri, vei simti nevoia sa te razbuni, vei plange, vei suferi...sta in firea omeneasca asta! Dar sufletul bun mereu doar va zice, nu va si face aceste lucruri rele, si se va ruga pentru aceea persoana care i-a distrus inima sa fie bine...de ce?...pentru ca cel ce raneste, va pierde de 2 ori ;)