joi, 2 decembrie 2010

Intrebari



Daca as fi o fila dintr-o cartea te-ai opri la mine?
Tot raul la un loc l-ai transforma in bine?
Un fulg de nea m-ai prinde sa nu ma topesc?
O frunza m-ai prinde ca pamantul sa nu il lovesc?

Un sunet, m-ai asculta mereu?
Un demon, ai mai vrea sa fii ingerul meu?
O floare, ma vei ajuta sa imi deschid petalele?
Neagra de suparare imi vei aduce soarele?

Un pui de pasare, ma vei invata sa zbor?
O stea in departare, de mine ti-ar fi dor?
Un peste pe uscat ma vei salva de la moarte?
Copila, mi-ai citi povesti in fiecare noapte?

O lacrima pe buzele tale, m-ai inghiti?
Un inel rugint, ma vei mai pretui?
O furtuna, ma vei indeparta de tine?
Un vis, vei mai spera vreodata la mine?

Un loc ascuns pe harta lumii, ma vei cauta?
O printesa transformata in broasca, ma vei saruta?
Un bob de orez in desert ma vei gasi?
Muta imi vei auzi vocea inimii?

Un prunc, m-ai invata sa fac primii pasi?
Bolnava ai fi in stare sa ma lasi?
Daca as fi altfel ma vei mai iubii?
Si ce vei face daca nu as mai fï?

luni, 27 septembrie 2010

Secretul fericii

Exista o poveste minunata despre o fata orfana, care n-avea nici o ruda si pe nimeni care s-o iubeasca. Intr-o zi, pe cand se simtea cumplit de trista si insingurata, cum trecea ea pe o pajiste, observa un fluturas care se prinsese groaznic in tepii unei tufe. Cu cat se zbatea mai tare sa scape, cu atat se infigeau tepii mai adanc in trupul lui firav. Fata il elibera cu grija din capcana. Dar in loc sa zboare, fluturasul se prefacu intr-o preafrumoasa zana. Fata se freca la ochi, nevenindu-i sa creada.

"Pentru minunta ta bunatate", ii spuse fetei zana cea buna, "iti voi indeplini orice dorinta".

Fetita se gandi un moment, apoi raspunse "Vreau sa fiu fericita!". Zana spuse "Prea bine", se apleca spre ea si ii sopti ceva la ureche. Apoi se facu nevazuta.

Pe masura ce fetita crestea, nimeni din tinutul  acela nu era mai fericit ca ea. Toti o intrebau  care este secretul fericii ei. Ea doar zambea si raspundea: "Secretul fericii mele este ca am ascultat sfatul unei zane bune atunci cand eram mica".

Cand era batrana si se afla pe patul de moarte, vecinii s-au adunat cu totii in jurul ei, teama fiindu-le ca nemaipomenitul secret al fericii ei va disparea o data cu ea: "Te rugam, spune-ne," se rugau ei "spune-ne ce ti-a soptit zana."

Draga de batranica le zambi si le spuse: "Mi-a zis ca fiecare om, oricat ar parea sa fie in siguranta, batran sau singur, sarac sau bogat, are nevoie de mine."

miercuri, 15 septembrie 2010

marți, 18 mai 2010

Stafeta visului...

Statea pe o banca, dand pasarilor de mancare.
Le arunca doar faramituri, fara sa spuna o vorba.
Eu m-am asezat cu margelele si panglicile mele,
Spunandu-i ce harababura facuse generatia ei.
Ii vorbeam de saracie si strazile unde bantuie crima.
Ce rost avea sa o tinem asa?
Mi-a raspuns soptit:
"Toata viata am luptat pentru schimbare.
Astazi iti dau visul meu sa-l duci tu mai departe.
Poti schimba cate ceva, prin lucrurile marunte pe care le faci.
Viitorul ni-l croim singuri.
Daca lucrurile merg prost si te simti deprimata,
Deschide-ti ochii si priveste in jur.
Nu cauta pe cineva pe care sa dai vina.
Cauta sa te inspiri ca sa te ridici iar.
Schimbarile pe care le faci
S-ar putea sa nu se vada intotdeauna
Trebuie insa sa crezi
Asa ca apuca-te de treaba si poate ai sa gasesti
Raspunsul la toate intrebarile pe care le pui acum."

luni, 17 mai 2010

luni, 3 mai 2010

...When you say nothing at all...



It's amazing
How you can speak
Right to my heart
Without saying a word,
You can light up the dark
Try as I may
I could never explain
What I hear when
You don't say a thing
The smile on your face
Lets me know
That you need me
There's a truth
In your eyes
Saying you'll never leave me
The touch of your hand says
You'll catch me
Whenever I fall
You say it best
When you say
Nothing at all
All day long
I can hear people
Talking out loud
But when you hold me near
You drown out the crowd
Try as they may
They could never define
What's been said
Between your
Heart and mine.

luni, 26 aprilie 2010

joi, 11 martie 2010

Indruma-te singur ca sa stii ca...

daca nu visezi cu ochii deschisi si nu-ti planuiesti nimic in inchipuirea ta, nu ajungi sa faci niciodata nimic. Asadar, trebuie sa existe intotdeauna un inceput.
oamenii dau intotdeauna vina pe imprejurari, pentru ca au ajuns ceea ce au ajuns. Eu nu cred in imprejurari. Cei care razbat in lumea asta sunt oamenii care se ridica si cauta imprejurarile de care au nevoie si daca nu le gasesc, le creeaza.
cu cat stim mai multe, cu atat suntem mai iertatori. Cel cu adanca simtire, simte pentru toti cei tradatori.
a-i face placere unui suflet sincer printr-un gest simplu este mai bine decat a face o mie de capete sa se plece.
cel mai mare dar este sa dai o parte din tine insuti si sa o faci din suflet,pentru ca vrei, nu pentru ca ti se cere.
blandetea in vorbe creeaza incredere, blandetea in gandire creeaza profunzime si blandetea in daruire creeaza dragoste...
unii oameni intra in viata noastra si ies repede. Altii raman o vreme si-si lasa amprenta pe inima noastra. Si nu mai suntem niciodata cum am fost candva.
a iubi cu adevarat pe cineva inseamna sa renunti la orice sperante. Inseamna acceptarea neconditionata, chiar sarbatorirea individualitatii altei persoane.
in timp, arma cea mai ascutita dintre toate este o fire blanda si buna ;)...

miercuri, 10 martie 2010

Daca...


De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau, si spun ca-i vina ta
De crezi in tine, chiar cand omenirea
Nu crede...
S-astepti, dar nu cu sufletul la gura
Sa nu dezminti minciuni mintind, ci drept
Sa nu raspunzi la ura tot cu ura,
Dar nici prea bun sa nu pari, nici prea-ntelept.
De poti visa, si nu-ti faci visul astru
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel
De-ntampini si triumful si dezastrul
Tratand pe acesti doi impostori la fel
De rabzi sa vezi cum spusa ta-i sucita
Cand munca vietii tale, naruita,
Cu scule obosite, o faci ce-a fost.
De poti sa strangi averea toata
Gramada, si s-o joci pe un zar,
Sa pierzi, si iar sa-ncepi ca-ntaia data,
Iar c-ai pierdut, nici un cuvant macar.
De poti sili nerv, inima si vana
Sa te slujeasca dupa ce-au apus,
Si piept sa tii cand nu mai e stapana
Decat vointa, ce le striga "Sus!".
De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea
Dusman, om drag,rani, sa nu te poata
De toti sa-ti pese, dar de nimeni prea
De poti din clipa neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu,
Al tau va fi pamantul asta mare,
Dar mai mult: vei fi om!

duminică, 21 februarie 2010

"Cum a fost creat Stefan", compusa de Steff ;))


A fost o data ca niciodata, ca daca n-ar fi, nu s-ar mai fi povestit, un baiat pe nume Stefan, a carui aparitie e mai neobisnuita. Dumnezeu era pe ganduri cand a trebuit sa-l creeze, nu stia ce sa faca. Si cum sa faca ca nu mai avea material. Atunci a stat el si s-a gandit "Bah mi-am dat seama...mai am un cufar primit cadou de la Sfantul Petru, ia sa ma uit sa vad ce e in el!"...Cand il deschide gaseste inauntru " o bucata de otel, un calculator si foarte multe bijuterii". Era in pana de idei si nu stia ce sa faca, cand i se aprinde un beculet "Hopa stai asa, sa fac din bila asta de otel si mai mult otel"...zis si facut, apoi i-a dat o forma. Dar ceva nu-i convenea, iesise prea urat si incepu sa se framante. Si tresari cand isi aminti de bijuterii. A luat aur in palma, l-a transformat in praf, l-a suflat pe modelino Stefan si a ramas aurit. Iar nu e multumit, lucea prea tare, asadar ia putina platina...si face acelasi lucru ca si cu aurul "wow ce realizare, a iesit perfect!" (se gandi el)...dar in clipa urmatoare realiza ca e la fel. Ce sa faca, ce sa faca ... il pocneste in fata stralucirea perlelor...asadar rupe un colier de perle negre si ia doua, dar erau prea negre si parea a drac. Dar cum fiecare problema are si o rezolvare...sparse un rubin cristalin si curat ca apa marii...si il sufla peste ochii lui. Urmatorul pas "Ba da lu asta nu i-am dat creier"...scoate calculatorul din cufar, ii ia memoria cu procesor de 4400+ si i-l monteaza. Nu stia cum sa-l strige si cand se uita la ecranul telefonului il suna Sfantul Stefan...gata si cu numele. Sa nu-l lase fara rost zice "Bai trebuie sa-i gasesc si o meserie!" si in timpul asta hop i se lua curentul..."Gata stiu, il fac electrician, sa am mereu lumina si sa n-am prbleme cu electricitatea!". "Dar trebuie sa-i dau si un har...iau din farmecul lui Don Juan De Marco si ii dau si lui, ca si asa ala are prea mult". Zis si facut, dar era prea melancolic "trebuie sa fie mereu cu zambetul pe buze"...hop-top lua talentul de la un circar. Se pune in pat si realizeaza ca e aproape perfect. Si cand se gandi sa-l faca peferct, zise " NU...i-am dat destul, nu are nevoie si de averea lui Billy Gates, il las sarac, dar cu tot ce-i trebuie!"...Sfarsit!

vineri, 19 februarie 2010

Priveste dincolo de ce vezi...


Spatiul dintre degetele tale a fost creat pentru ca degetele mele sa-l umple. Cand ma gandesc la gura ta imi vine in minte gustul dulcetii de trandafiri si stropii de ploaie alunecandu-mi pe buzele crapate de sete. Cand ma gandesc la ochii tai imi vin in minte sclipirile de raze de la marginea padurii dese in care m-am pierdut si nu credeam c-am sa mai ies. Dragostea mea pentru tine va fi o calatorie care va incepe cu eterna si se va sfarsi cu infinita. Suntem doi si singuri, si-n loc de inima ne bate luna. Uneori am nevoie de zi, alteori de noapte, uneori de frig, alteori de caldura...dar intotdeauna am nevoie de tine. Daca picaturile de apa ar fi saruturi, ti-as trimite furtuni, daca imbratisarile ar fi valuri, ti-as trimite oceane, daca dragostea ar fi o persoana, ti-as trimite...pe mine.
Dar ce conteaza cu adevarat, e faptul ca iubirea este cel mai frumos dar al vietii, nu are o definitie, caci ea se simte si se exprima diferit si unic pentru fiecare fiinta in parte. Ca sa intelegi acest sentiment, incearca sa apreciezi cel mai mic gest si persoana, vei zambi mai des si o liniste interioara te va proteja de rautatea din jur ;) !

joi, 28 ianuarie 2010

Lucruri nebanuite...

Farmecul e dat de imposibil, iar acel imposibil apare din cauza prostiei ce a inceput sa stapaneasca lumea. Fara sa ne dam seama cream o noua lume, in care nimic nu mai are sens si lucrurile cu adevarat importante se transforma in nisip. Nisip care este dat la o parte de o adiere de vant, pana se evapora, la fel ca zapada topita de soare. Sa crezi in ce nu exista, sa speri la ceva mai bun, sa spui lucruri false pt ati acoperi adevaratele sentimentele, sa devi superficial crezand ca asa alini durerea din suflet si toata urmele lasate de indiferenta...o mare minciuna, in care noi ne simtim din ce in ce mai bine...si treptat sa ne transformam in roboti, coordonati de o telecomanda cu butoanele Start/Shut Down.